Free Web Hosting Provider - Web Hosting - E-commerce - High Speed Internet - Free Web Page
Search the Web

          Activitatea noastra                

Home
Ce este cercetasia?
Activitatea noastra
Album foto
E-mail

 

        Inceputurile Centrului Local Suceava

        "Obcinile Bucovinei" 1999     

        Eclipsa '99

        Padis 2000

        Rodnei 2001

        Zamostea 2001

        Suncuius 2001

                Organizatia Nationala "Cercetasii Romaniei"-filiala Suceava s-a infiintat la data de 13 ianuarie 1992, dupa 55 de ani de la desfiintarea sa, fiind printre primele centre care au luat fiinta in tara. Pe o perioada de 3 ani am participat alaturi de IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si al Radautului la construirea azilului de batrini care a fost inaugurat la data de 4 iunie 1995. Cu ajutorul filialei Suceava a Romsilva respectiv Ocolul Silvic Gura-Humorului am desfasurat in perioada iulie-august 1994 un camp international de cercetasi la Voronet, unde au luat parte peste 45 de persoane. Tot in acest context se poate mentiona si de igienizarea parcului dendrologic "Sipote"cu ocazia "Lunii Padurii" in 1994, iar in anul 1995 de participarea la un camp international in Germania unde am fost singurii cercetasi din Romania. Incepand cu anul 1992 desfasuram un program comun cu West-Lancashire Scout ce se deruleaza la Zamostea in fiecare an.

                Cam atit despre inceputurile cercetasiei in orasul nostru. Sa ne aducem aminte despre actiunile care au avut loc mai recent. Spre exemplu, sa luam campul organizat chiar de filiala noastra la Nisipitu, foarte sugestiv intitulat "Obcinile Bucovinei", camp care s-a desfasurat in iunie 1999. Acest camp s-a bucurat de prezenta a peste 40 de cercetasi veniti din mai multe centre locale din tara, in special Mures, Bucuresti (chiar daca intr-o oarecare minoritate) si Sinaia. Conform celor relatate de participanti a fost un camp reusit din care n-a lipsit voia buna, peripetia, dar din pacate nici vremea rea. Aceasta din urma a incercat sa puna bete in roate patrulelor care au plecat in haiku' de supravietuire la Izvoarele Sucevei, dar care nu au fost intimidate de cativa stropi cu toate ca s-au murat pana la piele. Insarcinarile pe care le-am avut de indeplinit in hike au fost foarte interesante. Sa luam de exempu patrula 5 care a fost supusa urmatoarei liste de chestiuni:

                "Faceti o incursiune in cimitir si cautati data nasterii si a mortii a unui fost membru marcant al comunitatii. 

                Care este orientarea religioasa majoritara?bocanci urat mirositori

                In ce an a fost construita biserica?

                Cum il cheama pe preotul satului?"

                De asemenea nici orientarile nu au fost mai prejos liderii avand grija sa ne "daruiasca" niste trasee bine gandite, cu posturi strasnic ascunse. Foarte popular a fost si jocul "sulu" adus de marele rugbist al tuturor timpurilor: Bosca (care ne amuza tot timpul cu "bancu' cu autobuzu' "). Alt personaj memorabil este si "specialistul in inviorari" si anume Ovi Dobra, care ne tortura in fiecare dimineata cu ideile sale sadice despre inviorare. Tot de remarcat este faptul eroic savarsit de un brav "flacau care a sarit in puhoi dupa o fata" cecetasa care risca sa fie luata de ape, dar din pacate nu stim nici pina in ziua de azi cine este acest "Superman" necunoscut ca tare am vrea sa-i multumim. De mentionat este si imnul campului ( "tralalalala..." vezi scufita rosie de la Two stupid dogs ) intonat pana la exasperare de unicele Ela si Alina. Fiesta a fost pe masura. Pentru ca despartirea de camp sa fie si mai grea sucevenii nostrii au facut o sceneta de te tavaleai pe jos de ris nu alta si apoi au incropit niste chiroste moldovenesti si un balmos pe cinste de la care ne lingem si acum pe buze. Cam atit despre acest camp, insa seria actiunilor Centrului Local nu se incheie aici.Tot la inceputul verii 1999 s-a desfasurat si campania de igienizare a parcului de langa Cetatea de Scaun a Sucevei.

                In vara aceluiasi an am participat si la campul international organizat de Centrul local Ramnicu Valcea la Vaideeni, cu ocazia eclipsei de soare. Activitatile propuse au fost interesante si in general bine primite de catre participanti. Oricine a luat parte la acest camp, fara indoiala ca isi aduce aminte de atelierele de sculptura si olarit. Ceramica de Horezu ramane in mintea fiecaruia dintre noi, care am fost la acea familie in care olaritul era la el acasa. Am incercat si noi sa-i imitam pe oamenii aceia simpli, dar efortul nostru de a fura putin din aceasta arta a fost in zadar, caci pentru a da viata lutului iti trebuie pe langa talent si o experienta de multi ani. La fel de impresionant a fost si hike-ul pe care l-am facut pe virful Buila(1848m), de-a lungul caruia am avut fel de fel de peripetii si momente care nu se uita. Chiar si evenimentul in jurul caruia s-a organizat campul a fost unul deosebit. Jocul natural de lumini care ni l-a oferit soarele a fost splendid. Pe toata durata desfasurarii evenimentului am trecut prin diferite stari: de la fiorul care ne-a cuprins o data cu scaderea temperaturii si diminuarea luminii pana la acel "oauuuu" pe care l-am exclamat in momentul de totalitate. Eclipsa a fost urmata de o furtuna violenta care s-a abatut asupra noastra chiar in acea seara. Colac peste pupaza, putem sa spunem ca a fost o experienta unica si deosebita.

                Urmatorul camp mai important la care am participat a fost abia in luna iulie a anului urmator si anume Padis 2000, in muntii Apuseni. Campul a avut doua parti: una mobila si una statica, ambele a cate 5 zile. Pentru cercetasii nostri, punctul de plecare inspre zona platoului Padis a fost localitatea Suncuius. Alaturi de alte doua centre locale, si anume Tg.Ocna si Alba Iulia am pornit sub indrumarea lui Dredi si ale sale "sclave" Ioana si Sorana. "Mica plimbare" a noastra prin meleagurile Apusenilor nu a fost ingreunata decit de vremea extrem de calda si de rucsacii supraincarcati care apasau greu pe umerii nostri. Evenimentul nefericit a fost sclintirea gleznei unuia dintre cercetasii din Alba care a fost nevoit sa se intoarca impreuna cu liderul sau. Prima oprire a fost la pestera Moanei unde Dredi ne-a explicat care-i treaba cu intunericul absolut si cate alte lucruri noi. Cu ceva dificultate am ajuns la lacul Lesu, si apoi la statiunea Stana de Vale. Am sacrificat o zi pentru a merge la pestera Meziad, iar in ultima parte a hike-ului am pornit de la statiune pe o ceata densa si o vreme mohorata. Am avut norocul sa intalnim un ghid montan care megea in directia noastra si care s-a oferit sa ne arate drumul. Am facut apoi creasta Cumpanatelului, dupa care am trecut prin poiana Varasoaia si in cele din urma am ajuns in Platoul Padis. Abia in urmatoarea zi am intrat in camp, unde am avut parte de o primire pe cinste. Pentru urmatoarele zile am fost impartiti in 3 grupe de activitati: eco, atta, alfa fiecare avand activitati specifice. Inedita a fost ideea ca fiecarui participant sa i se faca o carte de munca in care se specificau activitatile la care va lua parte respectivul. Relieful carstic al zonei a lasat fiecaruia dintre noi impresii placute. Am fost in multe pesteri dar nu numai ca vizitatori. In actiunile interprinse am reamenajat, am curatat si igienizat. Actiunea cea mai ampla a fost la Pestera "Ghetarul Focul Viu". Nu tebuie uitate nici celelalte: Pestera Cetatile Radesei, Pestera Cetatile Ponorului si nici Pestera Barsa. In ultima zi am mai facut un hike de 6 ore pina la cel mai apropiat sat si anume Arieseni de unde am luat autobuzul catre Alba Iulia.

                Pe data de 1 Decembrie 2000 am fost prezenti la intrunirea de la Alba Iulia, ca de alt fel in fiecare an in care s-a organizat. Apoi a urmat concursul "Cupa Izvoarelor" din iunie 2001, de la Arutela. A fost o competitie antrenanta, cu niste concurenti bine pregatiti. Probele la care am fost supusi au fost variate solicitindu-ne atat fizic cat si psihic, unele dintre ele fiind chiar amuzante. Noi am dat tot ce am putut, dar din pacate nu am reusit sa urcam pe podium. Totusi am fost foarte aproape.La inceputul verii am organizat o excursie impreuna cu Centrul local Cluj, in care am parcurs traseul Giumalau-Rarau.

                Pe la sfirsitul lui iulie, 4 bravi cercetasi suceveni (3 baieti si-o fata) s-au gandit ce s-au gandit si le-a copt mintea ca ce-ar fi daca ar face creasta Rodnei in vreo tot atatea zile. Si asa au si facut. Au ajuns intr-o buna zi in Borsa, la poalele Pietrosului, si s-au dat la mers. Cam pe dupa amiaza s-au vazut pe varful Pietrosu (2303), s-au odihnit cat s-au odihnit si apoi s-au pornit bucurosi din nou la drum. Dar bucuria n-a durat mult caci, fata de mai sus, facand doua lucruri in acelasi timp precum Napoleon si anume: mergea, dar in acelasi timp incerca sa-i convinga pe baieti ca bondarii fac miere in fanete, a calcat stramb si s-a trezit cu glezna sclintita. Neexperimentati cum erau au campat pe creasta, iar a doua zi si-ar fi dorit sa nu fi facut acest lucru. Toata noaptea au tinut cortul cu mana deoarece vantul naprasnic l-a rupt in mai multe locuri. Tot atunci s-au intors in Borsa. Dar pe drum un membru mai putin copt la minte a venit cu o idee, dar fara voia lui, iar ceilati doi intelepti s-au luat dupa el confirmand instinctul de turma. Asa ca au facut cum au facut si au lasat-o pe "glezna sclintita" sa plece cu parintii acasa, iar ei frumosii s-au dus pana in Gura Lalei pentru a incerca traseul in sens invers. Asa ca in cele din urma au ajuns si pe Ineu, si pe altul Gargalau, dar nu fara alte patanii, insotiti fiind de compania lor, cainele, cu un nume foarte sugestiv si anume Puroi. La urma au coborit pe la Cascada Cailor, iar apoi au ajuns in Borsa-statiune. Acolo au stat la "ia-ma nene" ,si cand am spus ca au stat inseamna ca au stat, mai frate, pana au vazut verde in fata ochilor, dar in cele din urma unui nene i s-a facut mila de ei si s-a gindit sa-i ia. Erau asa de fericiti de parca l-ar fi prins pe Dumnezeu de un picior. Dar pana sa se dezmeticeasca bine un mos cu doua babe s-au bagat in fata lor, lasandu-i sa-si planga de mila in mijlocul drumului. Insa cercetasii nostrii au facut cum au facut, s-au dat de sapte ori peste cap si au reusit sa ajunga unde doreau, chiar mai bine, cu numai 6000 de persoana pe vreo 90 de km. Bun targ, nu? Asta a fost si cu M-tii Rodnei.

            Pe la inceputul lui august 2001 Centrul local Suceava a participat la campul organizat la Zamostea pentru copiii orfani din Siret. Principalii organizatori si finantatori au fost, ca si in anii precedenti, niste englezi din Birmingham. Deasemeni au mai fost prezenti si alti romani care s-au oferit voluntari. Programul de lucru impreuna cu copiii avea doua parti: inainte si respectiv dupa masa de prinz, fiecare durind in jur de patru ore, cind veneau copii de la Spitalul din Siret. Unele grupe de participanti mergeau pina in Siret la doua case de copii pe care englezii le-au construit pentru ei. Cam dupa patru zile copiii de la una dintre cele doua case au venit in camp pentru a petrece citeva zile impreuna cu noi. In camp ei s-au bucurat de o primire calda din partea participantilor, si s-au simtit bine inca din prima zi. In timpul cit au stat cu noi au invatat multe lucruri pe care nu le stiau despre camping, reciclare si altele, in limita posibilitatilor. Deasemenea, ei au fost dusi intr-o excursie in orasul Suceava si in apropierea lui, unde au putut vedea printre altele aeroportul Suceava si M-rea Dragomirna. In ultima zi in care au stat cu noi le-am organizat o olimpiada cu multe jocuri distractive si amuzante. Dupa plecarea acestui grup de copii ,au sosit cei de la cea de-a doua casa, care au avut parte de un program asemanator. Desi a fost un camp social care nu a cerut efort fizic, s-au intimplat chiar si accidente cu urmari mai mult sau mai putin grave, cel mai marcant ( pentru unii) fiind din cauza unei biciclete sau mai bine zis a unei frine de bicicleta, accident care a avut unele urmari pe termen lung, din cauza neprezentarii la timp la medic. Nu mentionam numele persoanei respective deoarece ar dauna imaginii publice pe care o are. Sfat pentru cei care doresc sa bage de seama: daca va doare vreun membru si nu-l puteti misca prea bine, duceti-va la doctor, pentru ca, chiar daca vi se pare absurd, s-ar putea totusi sa aveti ceva leziuni.

                Dupa experienta de la Zamostea unii dintre cercetasii suceveni au pornit spre meleagurile apusene unde avea loc campul de la Suncuius, la care au colaborat centrele locale Tg. Mures, Cluj si Suceava. Participantii au fost impartiti in 5 patrule si au participat la diverse ateliere: catarare, speologie, ecologie, hike si bucatarie. La catarare am avut parte de trasee foarte bune la care am facut fata cu totii sub indrumarea lui Sabin. Deasemenea tot aici am facut si un rapel de mai mare frumusetea. Speologia ne-a daruit fel de fel de pesteri unele mai primitoare altele mai putin:Pest. Moanei, Pest.Lesianei, Pest.Izvoarelor, Pest.Unguru Mare. La ecologie s-a facut igienizarea locului de campare, apoi s-a incercat construirea unui om din resturile strinse insa acest proiect nu s-a concretizat din diferite motive. Hike-ul ne-a dus prin paduri si munti si totodata ne-a pus la incercare abilitatile culinare. In afara programului s-au mai organizat si explorarile Pest.Vinturilor si a Pest.Batrinului precum si niste jocuri de noapte. In fiecare dimineata au fost nelipsite inviorarea si momentul spiritual, care ne-au ajutat sa avem un inceput bun in fiecare zi.

                In mare parte acestea au fost actiunile mai mari la care a luat parte Centrul nostru Local. Dar in afara de cele enumerate mai sus au mai fost si altele pe plan local si in cadrul unitatii precum participarea in fiecare an cu un stand la expozitile organizate cu ocazia Saptaminii Tineretului, serbarea zilei mondiale a cercetasiei, a Pamintului etc.

                Majoritatea campurilor si actiunilor de care am povestit au fost destinate exploratorilor, dar asta nu inseamna ca nu avem temerari cu care sa ne mindrim. Liderul care se ocupa de aceasta ramura de virsta este Gradinaru Irina. Ea a organizat diverse actiuni pentru tinerii cercetasi. Au fost mai multe campuri impreuna cu centrul local Cimpulung Moldovenesc in care au avut ocazia sa urce pe virfurile Rarau si Giumalau.La una dintre actiuni a participat si un grup de cercetasi nemti, si anume in aprilie 2000. In urma acestui camp s-au legat prietenii intre cercetasii romani si cei nemti, acestia din urma invitindu-ne in Germania. Drept urmare in septembrie 2001 o patrula de temerari din Suceava a avut ocazia sa viziteze Berlinul, in drum facind escale la Budapesta si Viena.

                Alte campuri la care au luat parte exploratorii nostri au fost la Valea Putnei in 1998 iar in august 2000 la Sibiu. Cel mai recent s-a desfasurat la Ibanesti (30 iulie-12 august 2001) in M-tii Gurghiului, camp la care au mai participat si centrele locale Tg. Mures si Teius. Din spusele celor care a au lutat parte, campul "Atlantida" a fost cel mai frumos din toata experienta lor. Iata impresia unei temerare de dupa camp: "Eu nu vreau decit sa-i felicit pe cei care au organizat totul, pentru ca a iesit super ( si spun asta cu toata sinceritatea). Cadrul imaginar si de fapt intreaga poveste cu Atlantida mi s-a parut foarte interesanta, jocurile au fost bune, probele de la olimpiada, hike-ul absolut totul a iesit super. Mi-au placut mult liderii. Se vedea ca in tot ceea ce faceau puneau multa dragoste si daruire."

                Pentru incheiere am dori sa citam dintr-o evaluare facuta in urma unei serbari a zilei cercetasiei: "Pentru Cercetasii filialei Suceava, ziua de 22 februarie-aniversarea mondiala a cercetasiei s-a desfasurat intr-un cadru deosebit. Invitatii nostri speciali, carora le-am dedicat programul, au fost elevii clasei a-V-a de la scoala generala nr.8 Suceava. Pe linga traseul cultural, concursurile de desen, dans, cercetasie, cultura generala la care micii promitatori cercetasi organizati pe patrule (Muschetarii, Iepurasii, U.C.U, Suchi-Scouti si Inspectorii) au participat. Au mai fost si foarte multe jocuri distractive sau instructive, jocul fiind una din metodele folosite frecvent si cu rezultate foarte bune in cercetasie. Spre satisfactia noastra, a celor ce i-au ghidat in timpul concursului, "oaspetii" nostrii au fost incintati, plini si ei de surprize, mai ales in final cind ne-au oferit un program artistic improvizat dar de calitate. Organizata sub forma de concurs actiunea a avut in final si un clasament, insa primul criteriu nu a fost punctajul, ci spiritul de echipa (obiectivul nostru permanent ), astfel incit nimeni nu a pierdut, toata lumea a cistigat."Curic Anca.

                Cam astea au fost ultimele (ultimele dar nu cele din urma) actiuni ale Centrului Local Suceava.

                                                                        Pagina realizata de Vrabie Radu